Puricii sunt paraziți externi foarte des întâlniți la pisici, chiar și în sezonul rece. Mușcăturile lor provoacă prurit și pot deveni o sursă majoră de disconfort pentru animal, iar în unele cazuri pot declanșa probleme dermatologice serioase.
Cum știm că pisica are purici?
- Pisica se scarpină sau se toaletează mai des decât de obicei;
- Poate năpârli abundent;
- Poate prezenta leziuni punctiforme (cruste, zgârieturi) în special în zona gâtului, pieptului și abdomenului;
- În blana pisicii pot fi observate puncte maronii (fecale de purice) sau chiar puricii (de culoare brună, 1-2 mm lungime);
- Unele pisici pot fi infestate fără simptome evidente, însă pot totuși suferi din cauza mușcăturilor sau pot transmite paraziți.
Chiar dacă puricii nu sunt vizibili, pentru a avea certitudinea că este vorba despre infestația cu aceste insecte, există un test simplu care poate fi realizat acasă: pisica poate fi pieptănată cu un pieptăn des, iar părul adunat se așează pe o foaie albă de hârtie, peste care se pulverizează puțină apă. În cazul în care există fecale de purice, apa va căpăta o tentă roșiatică (mai ales în jurul fecalelor de purice, care au aspect punctiform și culoare negricioasă).
Infestațiile cu purici pot determina apariția dermatitei miliare la pisică. Aceasta reprezintă o reacție alergică la saliva puricelui, manifestată prin zone cutanate pe care apar leziuni mici, de 1-3 mm diametru, intens pruriginoase.
Chiar dacă pisica este tratată cu substanțe antiparazitare împotriva puricilor, pruritul poate persista, alături de leziunile cutanate, pentru o perioadă de timp. În acest caz, medicul veterinar poate prescrie un tratament adjuvant, care poate include antihistaminice, produse cu efect antiinflamator și substanțe cicatrizante pentru calmarea pielii și accelerarea procesului de vindecare.
Pe lângă disconfortul cauzat de mușcături sau reacțiile alergice, puricii pot transmite și boli. De exemplu, dacă pisica înghite accidental un purice în timpul toaletării, se poate infesta cu tenii din genul Dipylidium caninum. De asemenea, puricii pot juca un rol în transmiterea bacteriei Bartonella henselae, agentul cauzal al bolii zgârieturii de pisică, care poate fi transmisă și la om. Pisicile pot rămâne asimptomatice, dar pot transmite bacteria prin zgârieturi sau mușcături.
Cum putem preveni infestațiile cu purici la pisică?
- Aplicarea periodică de substanțe antiparazitare externe de tip spot-on (pipete):
Aceste produse sunt ușor de administrat acasă și oferă protecție eficientă împotriva puricilor timp de aproximativ 6-8 săptămâni, în funcție de substanța activă și de produsul utilizat.
- Aplicarea de zgărzi antiparazitare:
Unele zgărzi pot fi eficiente un timp mai îndelungat decât pipetele (până la 7-8 luni). Un dezavantaj ar putea fi faptul că pisica trebuie să le poarte în permanență pentru a fi eficiente. Pentru pisicile care ies în exterior, există un risc de accidentare dacă zgarda se agață de crengi, garduri sau alte obiecte, de aceea se recomandă modele cu sistem de deschidere de siguranță.
- Administrarea de antiparazitare orale (comprimate):
Deși eficiente împotriva puricilor adulți, dezavantajele sunt constituite de greutatea administrării la pisicile retive și de ineficacitatea asupra ouălor și larvelor (paraziții trebuie să se hrănească pentru a se expune la substanțele active).
- Tratarea mediului:
Puricii depun ouă nu doar pe animal, ci și în mediul înconjurător - în special în țesături, covoare, saltele sau rosturi de parchet. Ciclul lor biologic include mai multe stadii (ou, larvă, pupă, adult), dintre care doar adulții trăiesc pe animal. Restul se dezvoltă în mediul ambiant, de aceea este important ca locuința să fie curățată regulat și tratată cu produse antiparazitare sigure pentru animale, pentru a opri dezvoltarea noilor generații de paraziți.
- Tratarea tuturor animalelor din locuință:
Este important de știut că puricii de la pisică (Ctenocephalides felis) pot parazita și câinii și chiar și omul. Astfel, dacă pisica locuiește într-o casă cu mai multe animale, este important ca toate să fie tratate simultan, pentru a preveni reinfestarea.
Deși multe persoane cred că pisicile ținute exclusiv în interiorul locuinței nu au nevoie de tratament antiparazitar, această concepție este greșită. Chiar și fără contact direct cu exteriorul, pisicile pot fi expuse la purici, aduși pe haine, pantofi sau prin alte animale care intră și ies. Așadar, tratamentele antiparazitare regulate sunt recomandate inclusiv pentru pisicile de interior.
Atunci când folosesc produse antiparazitare, mulți proprietari pot face greșeli care compromit eficiența tratamentului. Una dintre cele mai frecvente este aplicarea incorectă a pipetei (spot-on), pe blană și nu direct pe piele, ceea ce reduce absorbția substanței active și, implicit, protecția. O altă greșeală periculoasă poate fi utilizarea produselor antiparazitare destinate câinilor la pisici, fără a verifica dacă sunt sigure - unele substanțe pot fi toxice pentru feline.
De asemenea, mulți opresc tratamentele în lunile de iarnă, considerând că nu mai sunt necesare, deși larvele pot supraviețui în mediu. În plus, un alt aspect adesea trecut cu vederea este tratarea exclusivă a pisicii, fără a acorda atenție celorlalte animale din locuință sau spațiului în care acestea trăiesc.
Toate aceste erori cresc riscul de reinfestare. Atenția la detalii și aplicarea corectă a tratamentului asigură protecția eficientă a pisicii pe termen lung.
Indiferent de varianta de prevenție și tratament aleasă, este important ca tratamentele antiparazitare să fie aplicate în mod regulat, pe tot parcursul anului. Doar astfel poate fi întrerupt ciclul biologic al puricelui și se poate preveni reapariția infestării.
