Ai observat că pisica sau câinele tău își scutură frecvent capul, își scarpină urechile încercând să amelioreze mâncărimea (sau durerea) sau prezintă un miros neplăcut al urechii?
Ai grijă! E posibil ca acesta să aibă otită.
Vom vorbi în acest articol despre otita externă la câini și pisici, cum afectează animalele și ce putem face pentru a le ajuta.
Otita este o inflamație acută sau cronică a canalului auditiv. În funcție de localizarea inflamației, otita se poate clasifica în: otită externă, otită medie sau otită internă. Cea mai frecventă formă întâlnită este otita externă, care presupune inflamația canalului auditiv extern (de la pavilionul auricular până la timpan, inclusiv).
Factorii care favorizează apariția otitei sunt următorii:
- Factori predispozanți (cresc riscul de a dezvolta otita externă): conformația urechii, tratamente/ toaletări cu substanțe iritante, părul în exces, igiena necorespunzătoare, seborea;
- Factori primari (provoacă otita externă): alergii/ atopie, paraziți externi (Otodectes cynotis - mai frecvent la pisici, foarte contagios; Demodex spp mai rar), tulburări de keratinizare – modifică secreția de cerumen, corpi străini, formațiuni tumorale (destul de rare);
- Facturi secundari (de regulă nu provoacă, dar agravează otita): bacterii, fungi;
- Factori perpetuanți (care duc la otite recurente): hiperplazii ale epidermului și glandelor sebacee, ulcerații, calcificări locale, otite medii.
Otita externă poate fi localizată la una sau la ambele urechi, simptomele instalându-se încă din primele zile.
Cele mai frecvente simptome sunt: agitarea capului, scărpinatul excesiv, înclinarea capului, înroșirea pielii de la nivelul pavilionului urechii și/sau a canalului auditiv , prezența secrețiilor care de regulă au miros neplăcut .
În momentul în care sunt observate unul sau mai multe din simptomele de mai sus, vizita la medicul veterinar este obligatorie. Medicul veterinar va decide gravitatea bolii printr-un consult amănunțit, bazat pe următoarele acțiuni:
- istoric complet al animalului;
- examen clinic general, dermatogic și auricular;
- otoscopie;
- examinare directă a cerumenului;
- citologie;
- bacteriologie;
- mai rar: videoscopie, radiografie, tomografie computerizată, miringotomie, biopsie.
În urma examinării medicale, medicul veterinar va stabili un tratament corespunzător, care poate fi început în clinică, dar obligatoriu va trebui continuat acasă. Cel mai frecvent, tratamentul este unul local și constă în produse de tipul soluțiilor sau suspensiilor ce se administrează direct în canalul auricular. Pe lângă tratamentul medicamentos, de regulă, este necesară și toaletarea urechii. Respectați întotdeauna cu strictețe recomandările medicului veterinar, întrucât administrarea corectă este un pas important în succesul tratamentului.
Otitele externe nu pun viața animalului în pericol, dar reprezintă un disconfort major pentru acesta.
Din punct de vedere al prevenției otitelor, în funcție de cauza acestora, putem lua câteva măsuri:
- Menținerea canalului auricular curat prin toalete regulate – inclusiv îndepărtarea părului din urechi la rasele cu această particularitate;
- Precauție în timpul băii, să nu pătrundă apă la nivelul urechii – dacă se întâmplă asta sau dacă animalul a înotat este recomandată o toaletare locală, chiar folosirea unui produs cu proprietăți sicative;
- Verificarea urechilor după sesiuni de plimbare și joacă în natură, iarbă înaltă etc. (pot pătrunde mai ușor corpi străini în ureche);
- Respectarea dietelor hipoalergenice atunci când avem un animăluț cu probleme din această sferă;
- Evitarea contactului cu animale cu otite parazitare, dacă știm că a avut loc un astfel de contact, se recomandă consultarea medicului veterinar în vederea recomandării de produse medicinal veterinare adecvate;
- Utilizarea doar a produselor speciale pentru câini și pisici atunci când este vorba despre toaletă și igienizare;
- Consultul periodic la medicul veterinar.
Informează-te! Întreabă medicul veterinar!
Articol scris de Nicoleta Lupea și Dr. Ruxandra Mitrea
MAI MULTE ARTICOLE
