Pisica este un animal fascinant, iar comportamentele ei ne pot stârni adesea curiozitatea. Totuși, aproape toate gesturile pe care le face sunt parte dintr-un sistem bine pus la punct de comunicare non-verbală.
Un exemplu frecvent este frecarea cu bărbia de obiectele din jur - un comportament care poate părea un gest de afecțiune, dar are de fapt un scop bine definit: marcarea teritoriului și transmiterea unor semnale către alte pisici.
Toate felinele domestice au glande secretoare de feromoni în zona bărbiei, obrajilor și frunții. Feromonii sunt substanțe chimice implicate în comunicarea intraspecifică (comunicarea între membri ai aceleiași specii). Pe lângă feromonii faciali, pisicile mai secretă și alți feromoni (urinari, de la glandele perianale sau de pe labe), fiecare având roluri diferite. Totuși, cei faciali - eliberați prin frecarea cu bărbia - sunt cel mai des asociați cu sentimentul de siguranță și cu marcarea teritoriului ca fiind familiar.
Fiecare pisică secretă un amestec unic de feromoni, care acționează ca o „semnătură chimică” personală. Acești compuși joacă un rol esențial în recunoașterea teritoriului, identificarea reciprocă între pisici și exprimarea unor stări emoționale precum relaxarea, familiaritatea sau siguranța. Pe baza feromonilor faciali, au fost dezvoltate și produse comerciale (precum difuzoarele sau spray-urile pe bază de feromoni sintetici), utilizate pentru a reduce stresul pisicilor, pentru a le ajuta să se adapteze la medii noi sau pentru a reduce conflictele în gospodăriile cu mai multe pisici.
Atunci când se atinge de obiectele din jur, pisica lasă în urmă feromoni care funcționează precum o adevărată „carte de vizită” pentru alte pisici: acestea vor înțelege că respectivul teritoriu - fie că este vorba de canapea, colțul unei mobile sau pantalonii stăpânului - este deja revendicat.
Acest tip de marcare cu feromoni are și un rol afectiv: atunci când este îndreptat către o anumită persoană, gestul indică faptul că pisica se simte în siguranță și apreciază compania persoanei respective.
Comportamentul de marcare cu feromoni este des observat și în relațiile dintre pisica mamă și puii săi, dar și între pisicile care conviețuiesc în același spațiu. În aceste cazuri, marcarea exprimă confort, apartenență și bunăstare socială. Acest comportament apare indiferent dacă pisica este sterilizată sau nu. Deși sterilizarea poate reduce comportamentele de marcaj urinar, marcarea facială rămâne un mijloc activ și important de comunicare socială și de stabilire a teritoriului.
Marcajul cu feromoni este important în grupurile de pisici nedomesticite, unde ajută la stabilirea ierarhiilor sociale, la crearea unei „semnături” chimice comune și la identificarea altor feline considerate intruse.
Felinele pot detecta, prin intermediul feromonilor, starea fiziologică a altor pisici - inclusiv dacă sunt în perioada de împerechere, dacă prezintă un nivel crescut de stres sau agresivitate, ori chiar indicii legate de starea lor de sănătate. Uneori, pisicile se ating cu bărbia de obiectele, de animalele sau de persoanele noi pentru a culege informații chimice despre acestea.
Este important de făcut diferența între comportamentul normal de marcare și scărpinatul frecvent sau frecarea obsesivă de obiecte, care pot semnala probleme dermatologice. Dacă pisica prezintă și alte simptome, cum ar fi roșeață, căderea părului sau zgârieturi vizibile, este recomandat un consult veterinar.
Observarea acestor gesturi, aparent banale, pe care felinele le fac ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum se simt pisicile noastre și ce încearcă să ne comunice. Astfel, putem consolida relația cu ele și le putem oferi un mediu mai sigur, mai previzibil și mai apropiat de nevoile lor naturale.
